Pentru ca...

Pentru ca in loc de ochi duiosi, vedeam mereu ochi tulburi.

Pentru ca acele momente de fericire in familie au fost atat de putine incat nici nu mi le mai aduc aminte.

Pentru ca divortul vostru mi-a afectat viata mai mult decat am crezut pana acum.

Pentru ca nu mai pot sa am incredere in niciun barbat..toti sunt la fel pentru mine.

Pentru ca tu, ca ''tata'' nu mi-ai oferit sprijinul de care am avut nevoie.

Pentru ca acum e mult prea tarziu sa iti mai para rau.

Pentru ca nu stiu ce e o familie adevarata formata din tata, mama si copil.

Pentru ca ma doare.

Pentru ca vreau atat de mult sa te urasc pentru toata copilaria plina de certuri si reprosuri.

Pentru ca nu prea imi iese punctul de mai sus.

Pentru ca nu ai merita nici macar un pic de compasiune sau iubire din partea mea!

Pentru ca ai jurat de cel putin 5 ori ca te vei schimba. Rezultatul? Ai fost la fel. Pentru ca nu mai poti repara nimic. Pentru ca nu ne mai leaga nimic in afara de expresia : "tatal meu" Pentru toata dragostea de copil irosita in van.

Pentru ca ma sufoc si nu mai pot sa tin in mine.

Si pentru ca multe lucruri le-am facut ca sa ma apar de suferinta.

Poate sa imi fie dor de ceva ce nu am avut niciodata?!

te iubesc...

O... poveste!

Azi iti povestesc... Azi iti povestesc despre cat este d frumos sa te trezesti diminetza cu ganduri fericite... Dupa nopti intregi de ganduri calatoare, vise extraordinare si nori de vata p batz. Azi iti povestesc acele lucruri frumoase ce ai vrea sa le auzi... Acelea ce d un timp nu fac parte din tine.... Acelea pe care le-ai abondonat si nu le-ai mai cautat. Azi iti povestesc ca, cate o data sa visezi nu este asa urat... a vedeam mai departe de negru este dificil... dar nu imposibil si ca se poate zbura stand cu picioarele p pamant. Azi iti povestesc ca esti doar un om... ca nimeni nu iti cere lucruri imposibile kiar daca pt tn cate o data asa par. Azi iti povestesc de parauri... de muzica... de flori si de animale... d lucruri care ai in preajma si nu stii sa le mai vezi... De emotzii p care le franezi s le opresti de frica suferintzei. Azi iti povestesc o poveste... o poveste a unui om ce mergea prin padure si, s-a pierdut prin poteci si pomi care nu duceau nicaieri. Da... azi iti povestesc povestea ta... care incepe dar apoi.. pt mii de treburi si frica... ai incetat s mai traiesti si ai inkis acea carte lasand-o timpului... Azi acea carte am deskis-o pt tn... si nu voi inceta s o citesc si sa-ti povestesc... pana cand povestea ta nu va incepe iar...!!!

sunt....

Iubeste-ma pt ceea ce sunt cu adevarat,

apreciaza-ma pt ceea ce iti transmit!

Nu te baza numai pe ce vezi cu ochii...

Frumusetzea mea cea mai frumoasa nu se vede ci se percepe!

SUNT TOTUL SI NIMIC...

SUNT MULT SI PUTIN!!!

SUNT INGER SI DIAVOL...

SUNT ALBUL SI NEGRUL!!!

Fortza!!!!

Cand dezamagirile vin avem parte de frica si incertitudine. Frica de a nu mai putea face un pas inainte. In cazul in care durerea preia cazul... vine momentul in care avem tendintza de a privi in interior: ganduri, lacrimi, momente de reculegere... cautam fortza oriunde, de multe ori mintzindune ca tot ce este in jurul nostru ar putea intr-un mod sa ne dea fortza de a ne ridica si a merge di nou cu capul sus... nu e asa! nu treb sa cautam fortza in alte persoane ci treb sa sapam bine inauntrul nostru pana cand vine ziua in care te prinzi ca inauntru ai universul... si zambetul revine in viatza ta!
A trecut mult din acel timp, au trecut multe persoane care stiu sa-ti lase o mangaiere, un bine, deseori o amaraciune, cuvinte care le convin numai lor. A gasi fotza in tine insati inseamna a avea curajul sa intorgi pagina, sa incerci cu toate puterile sa-ti gasesti propria liniste, tandretzea in gesturi, in cuvinte.. a gasi acea lumina care sa-ti straluceasca ochii.
sperantza mea este sa stiu sa m ridic dupa o urata cazatura... ori care ar fii ea: o dezamagire de prietenie, de o dragoste falsa, perduta, inselata sau pur si simplu de o dezamagire din viatza de zi cu zi. Sa am curajul sa cred in mine insami si tupeul de a descoperi zilele urmatoare! Nu este deja o frumoasa victorie???
nu judeca o persoana dupa aspectul fizic sau aparentza, sapa pana in adanc, pana cand o s fii sigur de impresiile tale!!!

Zambeste :)

Toti se zbat, uneori nimik bun nu iese... toti se bat... tu alege-ti armele pt ca va trebui sa-ti traiesti dramele, n-ai cum sa scapi! Timpul trece si invetzi incet sa eviti capcanele sau poate nu-ti pasa... daca nu simti nu-ti pasa!
Optiunile sunt limitate din pacate ori te zbati ori dispari.. va trebui sa alegi caci sigur nu le poti avea pe toate orice-ai alege o sa pierzi ceva! Zilele pot fi cand goale cand pline... uneori e bn sa lupti altori nu-i bine...
Cand ajungi sa te intrebi ce se intampla cu tine invatza sa poti sa faci pasi kiar si cu vantul in vatza, unde sunt ziduri sa vezi porti! Timpul trece, nu-l lasa sa curga degeaba!
Nu te opri...
Zambeste celor ce te urasc incat sa simta urat ta, zambeste celor care te iubesc sa simta dragostea ta, iar daca intr-o zi cei dragi te vor trada, zambeste sa simta indiferetntza ta! Pt orice ti se intampla zambeste!!!
ORICUM LUMEA ESTE FACUTA DIN IPOCRIZIE ;)

Oamenii sustin ca se inseala in privintza mea, drept pentru care, pentru a nu mai lasa loc de confuzii, o sa fac un scurt rezumat: Ma numesc Bianca, am 18 de ani, 1, 64 m, 50 kg, port 37 la picior.

Urasc sa fac lucruri pentru ca " asa se face" sau " asa-i frumos", nu dau telefoane ca sa intreb lumea ce mai face din simplul motiv ca nu ma prea intereseaza, de obicei sun, spun ce-am de spus si gata. N-am planuri de viitor, din cauza ca de fiecare data cand mi-am facut vreun plan ... n-a fost sa fie sau .. ma rog. .. ceva s-a intamplat.

De obicei fac numai ce ma taie capul. Si din caposhenie, dar si din cauza ca nu vreau sa laud pe nimeni pentru victoriile mele si nici sa invinuiesc pe cineva pentru esecuri. Toate sunt ale mele si mi le asum.
In pofida faptului ca sunt extrem de impulsiva si temperamentala, reactionez bine in situatii de criza. Ma adun, gandesc si actionez suficient de rational (nu mereu...)

Stilul meu foarte direct de abordare a diverselor probleme ii deranjealza sau ii sperie pe multi, dar cert e ca nu pot altfel. Refuz sa fac altceva decat ceea ce vreau.
Rad mult, de toti, de toate, inclusiv de mine.

Plang mult cand ma raneste vreun imbecil sau vreo imbecila la care tin.
Trec foarte repede de la o stare la alta. Acum te-am luat in bratze, acum te-am injurat, acum rad, acum plang.
Iubesc muzica ... nu la modul ca imi place ... Iubesc muzicile ... de toate felurile: vechi, noi, ... aproape de obsesie. Nu-mi pot imagina viata fara muzica si carti.
Sunt dependenta de afectiune.

Mi-e frica de foc, apa, de singuratate si de moarte!
Imi iubesc liberatea mai presus de orice.
Vreau sa mor fericita, nu cu demnitate. Prefer sa regret lucrurile pe care le-am facut decat lucrurile pe care nu le-am facut.

no title, just a wish

Da, sunt eu. Cum iti par dupa atata timp? Ma gasesti schimbata? Mie nu mi se pare ca s-au schimbat foarte multe. Ma manifest la fel de galagios, vorbesc la fel de tare, tot dezordonata sunt, inca ma mai bucur de lucrurile simple, dar pline de substanta.
De ce-mi complic viata? Ciudata intrebare. Pentru ca nu stiu sa traiesc altfel decat asa. Pentru ca am ajuns sa ma regasesc intr-una din gafele pe care le fac copiii la capacitate: " Si asa .. dand de bucluc, taranul din Arendasul roman pleca multumit acasa". Tot pe acolo sunt si eu. Nu am trait niciodata altfel.
Acum, mai mult ca niciodata, simt nevoia de liniste, de dragoste, de placere, de lumina ... Daaaaaa, multa lumina .... mult soare si o tona de caldura. O tona .. nu mai vreau portii de fericire, iubire, liniste, mancare or whatever. Vreau totul la tona ... sa ma ia pe sus, sa ma copleseasca sa fie mai multa bucurie si soare decat pot sa duc ... sa zic "Piua!" si tot sa nu se opreasca. Vreau sa rad cu atata pofta incat sa-mi cedeze inima de la atata bucurie Crezi ca cer prea mult? Crezi ca se poate? Adica ... e ok?!
Putin de liniste. Eu cu mine ... ultima infruntare pe subiectul " De unde s-a rupt firu`?". Firu` s-a rupt de mult. De prea mult timp. Nu e nimic de innodat sau de reinnodat. E rupt si pace. Sunt lucruri la care nu se poate umbla si care, pur si simplu, asa sunt. nu pot sa fiu copil din nou si s-o fac pe mama sau pe oricine altcineva capabil sa ma tina in frau, nu pot sa oblig oameni importanti pentru mine sa-si demonstreze iubirea altfel de cum o fac si ... cam asta.
Mi-am bagat clar in cap faptul ca eu n-o sa am o baza de pornire pe care sa construiesc, ca gesturile frumoase nu sunt niciodata gratuite, ca pentru fiecare moment de fericire trebuie sa platesc apoi de ma usuc, ca oamenii vin si pleaca ... uneori prea repede .
Pe scurt: Am inteles in sfarsit ca, pana la urma, sunt singura in calatoria asta spre ... nu stiu nici eu unde.