Oamenii sustin ca se inseala in privintza mea, drept pentru care, pentru a nu mai lasa loc de confuzii, o sa fac un scurt rezumat: Ma numesc Bianca, am 18 de ani, 1, 64 m, 50 kg, port 37 la picior.

Urasc sa fac lucruri pentru ca " asa se face" sau " asa-i frumos", nu dau telefoane ca sa intreb lumea ce mai face din simplul motiv ca nu ma prea intereseaza, de obicei sun, spun ce-am de spus si gata. N-am planuri de viitor, din cauza ca de fiecare data cand mi-am facut vreun plan ... n-a fost sa fie sau .. ma rog. .. ceva s-a intamplat.

De obicei fac numai ce ma taie capul. Si din caposhenie, dar si din cauza ca nu vreau sa laud pe nimeni pentru victoriile mele si nici sa invinuiesc pe cineva pentru esecuri. Toate sunt ale mele si mi le asum.
In pofida faptului ca sunt extrem de impulsiva si temperamentala, reactionez bine in situatii de criza. Ma adun, gandesc si actionez suficient de rational (nu mereu...)

Stilul meu foarte direct de abordare a diverselor probleme ii deranjealza sau ii sperie pe multi, dar cert e ca nu pot altfel. Refuz sa fac altceva decat ceea ce vreau.
Rad mult, de toti, de toate, inclusiv de mine.

Plang mult cand ma raneste vreun imbecil sau vreo imbecila la care tin.
Trec foarte repede de la o stare la alta. Acum te-am luat in bratze, acum te-am injurat, acum rad, acum plang.
Iubesc muzica ... nu la modul ca imi place ... Iubesc muzicile ... de toate felurile: vechi, noi, ... aproape de obsesie. Nu-mi pot imagina viata fara muzica si carti.
Sunt dependenta de afectiune.

Mi-e frica de foc, apa, de singuratate si de moarte!
Imi iubesc liberatea mai presus de orice.
Vreau sa mor fericita, nu cu demnitate. Prefer sa regret lucrurile pe care le-am facut decat lucrurile pe care nu le-am facut.

no title, just a wish

Da, sunt eu. Cum iti par dupa atata timp? Ma gasesti schimbata? Mie nu mi se pare ca s-au schimbat foarte multe. Ma manifest la fel de galagios, vorbesc la fel de tare, tot dezordonata sunt, inca ma mai bucur de lucrurile simple, dar pline de substanta.
De ce-mi complic viata? Ciudata intrebare. Pentru ca nu stiu sa traiesc altfel decat asa. Pentru ca am ajuns sa ma regasesc intr-una din gafele pe care le fac copiii la capacitate: " Si asa .. dand de bucluc, taranul din Arendasul roman pleca multumit acasa". Tot pe acolo sunt si eu. Nu am trait niciodata altfel.
Acum, mai mult ca niciodata, simt nevoia de liniste, de dragoste, de placere, de lumina ... Daaaaaa, multa lumina .... mult soare si o tona de caldura. O tona .. nu mai vreau portii de fericire, iubire, liniste, mancare or whatever. Vreau totul la tona ... sa ma ia pe sus, sa ma copleseasca sa fie mai multa bucurie si soare decat pot sa duc ... sa zic "Piua!" si tot sa nu se opreasca. Vreau sa rad cu atata pofta incat sa-mi cedeze inima de la atata bucurie Crezi ca cer prea mult? Crezi ca se poate? Adica ... e ok?!
Putin de liniste. Eu cu mine ... ultima infruntare pe subiectul " De unde s-a rupt firu`?". Firu` s-a rupt de mult. De prea mult timp. Nu e nimic de innodat sau de reinnodat. E rupt si pace. Sunt lucruri la care nu se poate umbla si care, pur si simplu, asa sunt. nu pot sa fiu copil din nou si s-o fac pe mama sau pe oricine altcineva capabil sa ma tina in frau, nu pot sa oblig oameni importanti pentru mine sa-si demonstreze iubirea altfel de cum o fac si ... cam asta.
Mi-am bagat clar in cap faptul ca eu n-o sa am o baza de pornire pe care sa construiesc, ca gesturile frumoase nu sunt niciodata gratuite, ca pentru fiecare moment de fericire trebuie sa platesc apoi de ma usuc, ca oamenii vin si pleaca ... uneori prea repede .
Pe scurt: Am inteles in sfarsit ca, pana la urma, sunt singura in calatoria asta spre ... nu stiu nici eu unde.

Emancipare :))

Societate, civilizatie, anul 2008, emanciparea femeii ... it`s all shit. Lucrurile stau cam asa: noi suntem femei, voi sunteti barbati, voi aveti toate drepturile, noi nici unul, voi aveti toate sansele, noi nici una, voi puteti ( si e chiar indicat) sa gresiti de 100 de ori, noi putem ( si e chiar indicat) sa va iertam de fiecare data, noi trebuie sa fim fara pata, n-avem dreptul sa gresim ( ne poate fi fatal), voi n-aveti nici o cruce de carat, noi o caram pe a noastra pe un umar si pe a voastra pe celalalt, pe voi va purtam pe brate, noi ne purtam singure, noi ne facem frumoase ca sa va mandriti ca dementii cu noi, noi va iubim, noi va futem, noi va purtam copiii, noi ne scuzam pentru greseli pe care nu le-am facut, noi renuntam la fericirea noastra ca sa v-o dam voua, noi suntem alea care va suporta toanele, suntem alea carora li se baga in cap de mici " E barbat, ce sa-i ceri?" sau " Asa`s barbatii, n-ai ce sa le faci", " Tu esti fetitza, n-ai voie", " O domnisoara nu face asa". De ce voi sa aveti libertate deplina DOAR pentru ca va pishati din picioare? De ce noi sa fim legate de maini si de picioare DOAR pentru ca suntem femei? De ce sa isi puna toti libidinosii mana pe noi prin cluburi, tramvaie, metrouri? De ce sa ne fluiere muncitorii si sa strige dupa noi " Moaaaa, ce buna esti! Ce ti-as mai da"? De ce sa suportam apelative gen "Fa"? De ce nu suntem iubitele voastre, ci gagicile voastre?

De fapt ... de ce ma mai revolt? Intr-o lume in care mereu asa au stat lucrurile si nu s-a mai intrebat nimeni " De ce?".

Atat vreau sa spun:

1. Pentru barbati: Puteti sa va duceti direct la Dracu ( Imi cer scuze fata de putinii barbati decenti care vor citi asta)

am invatzat..

Am invatat... ca nimeni nu este perfect... Pina cind nu te indragostesti... Am invatat ...ca viata e dura...dar eu si mai si...!!!Am invatat ...ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi,Acelea pe care le pierzi tu, le prinde din zbor o alta persoana... Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune fericirea se duce in alta parte... Am invatat...ca ar trebui mereu folosite vorbe bune,pentru ca maine poate va trebui sa le retragi... Am invatat ca un suras e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul... Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt, dar pot mereu sa fac cate ceva... Am invatat...ca atunci cind fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata... Am invatat...ca toti vor sa traiasca in varful muntelui,dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului. Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei. Am invatat ... ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii: Cand sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva... Am invatat ca, cu cit irosesc mai putin timpul... mai multe lucruri reusesc sa fac...

Sunt femeie

Acum inteleg. Inteleg tot ce n-am inteles pana acum ... Inteleg de ce nu trebuie sa te bagi intre cupluri si copii ... inteleg ca fiecare dintre noi credem ca parerea noastra e importanta, ca parerea noastra conteaza, dar, de cele mai multe ori, nu e asa ... Le inteleg pe femeile care isi sprijina in continuare barbatii indiferent de ce se intampla ... Inteleg ca relatiile se consolideaza in timp si ca e nevoie de multa munca si compromis pentru a face o relatie sa mearga ... Inteleg ca nu numai eu exist pe lumea asta ... Inteleg ca trecutul nu poate fii sters cu buretele, dar poti sa te impaci cu el si sa mergi mai departe ... Inteleg ca uneori trebuie sa-i tratezi si pe ceilalti cu aceeasi indulgenta cu care te tratezi si pe tine ... Inteleg ca barbatii nu vor intelege niciodata femeile indiferent cat de cunoscatori se dau unii, dar inteleg si ca asta face parte din farmecul lor ... Inteleg ca ne schimbam indiferent de cat de " Daca-ti place ...bine, daca nu .. spaga ta!" ne-am crede ... Inteleg ca a fi femeie inseamna mai mult decat tocuri, vorba dulce si figuri ... Inteleg ca nu e umilitor sa ierti pe cineva care ti-a gresit ... Inteleg ca puterea nu sta doar in taria pumnului sau in tonul ridicat al vocii ...
... Inteleg ca sunt femeie ... Inteleg ca o simt mai profund ca niciodata ... Inteleg ca trebuie sa-mi accept si sa-mi fructific aceasta conditie ... Inteleg ca sunt o invingatoare ... Inteleg ca asa a fost sa fie si nu altfel ...